Un nou raport publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), coroborat cu datele furnizate de Organizația Internațională a Muncii (OIM), a scos la iveală statele unde angajații par să fie în vacanță eternă, cel puțin în comparație cu restul lumii.
Topul țărilor cu cele mai puține ore lucrate pe an
În fruntea clasamentului se află, fără surprize pentru cunoscători, Țările de Jos (Olanda), unde angajații lucrează în medie 1320 de ore pe an, adică aproximativ 25 de ore pe săptămână. Această cultură a muncii comprimate vine dintr-o tradiție solidă a muncii part-time și a unui sistem social care încurajează echilibrul între viața profesională și cea personală.
Pe următoarele locuri regăsim:
-
Germania – 1340 de ore/an
-
Norvegia – 1360 de ore/an
-
Danemarca – 1380 de ore/an
-
Franța – 1390 de ore/an
În aceste țări, drepturile angajaților sunt bine reglementate, iar concediile de odihnă generoase – în multe cazuri între 25 și 30 de zile lucrătoare anual – sunt norma, nu excepția.
De ce se muncește mai puțin?
Potrivit analizei, țările cu cele mai puține ore de muncă nu sunt neapărat mai puțin productive. Dimpotrivă, productivitatea pe oră lucrată este adesea mai ridicată. Acest paradox aparent se explică prin:
-
Automatizare și tehnologizare avansată
-
Educație de înaltă calitate și forță de muncă specializată
-
Valorizarea timpului liber ca parte a bunăstării generale
-
Sindicate puternice și politici sociale progresiste
„Timpul liber nu este un moft în aceste state, ci o condiție esențială pentru performanță și sănătate mentală. Societățile dezvoltate au înțeles că odihna nu înseamnă lene, ci regenerare”, afirmă sociologul olandez Pieter Verhoeven.
România și „etica muncii”
Comparativ, în România, un angajat mediu muncește între 1720 și 1800 de ore pe an, potrivit datelor Eurostat. Deși nu suntem printre cei mai „harnici” din lume – titlul revine Mexicului și Coreei de Sud, cu peste 2100 de ore lucrate anual – nici nu ne putem lăuda cu o cultură a echilibrului.
Specialiștii spun că România se află într-o zonă de tranziție: „Avem o cultură tradițională a muncii intense, dar fără o corelație clară cu productivitatea. Salariile mici îi obligă pe mulți să accepte ore suplimentare, iar politicile publice nu încurajează încă destul echilibrul muncă-viață personală”, explică Andreea Petrescu, economist la Institutul de Politici Publice.
Spre un viitor cu mai mult timp liber?
Pe fondul crizelor de sănătate mentală, al revoluției muncii la distanță și al dezbaterii despre săptămâna de lucru de 4 zile, multe țări reevaluează modul în care concep munca. Finlanda și Islanda au deja proiecte-pilot care arată că reducerea timpului de lucru crește productivitatea și reduce absenteismul.
Unii experți merg chiar mai departe. „Viitorul va însemna, inevitabil, mai puțină muncă umană. Inteligenta artificială va prelua o mare parte din sarcini, iar oamenii vor fi nevoiți – și forțați – să redescopere ce înseamnă timpul liber”, spune futurologul german Klaus Weller.
Așadar, „vacanța eternă” nu mai este un vis utopic. Pentru unii, ea este deja o realitate structurată în politici de stat, norme sociale și economii performante. Dacă restul lumii va urma acest model, rămâne de văzut. Până atunci, românii mai au de așteptat pentru a schimba pauza de masă de 30 de minute cu o după-amiază la plajă.